Creveți la tigaie

dana-devolk-696161-unsplash.jpg

Primele mele întâlniri cu creveţii n-au fost cele mai plăcute. Ba chiar aş putea spune că au fost oarecum nedrepte. Faţă de creveţi, bineînţeles.

Îmi imaginam creveţii şi  toate fructele de mare, ca fiind gelatinoase şi greţoase. Mirosul  îmbietor care inunda bucătăria atunci când gătea soţul meu îmi activa toate simţurile, dar ideile preconcepute mă împiedicau să îndrăznesc să gust. Până într-o zi, când mi-am făcut curaj. Prima dată, un sfert mestecat cu ochii închişi, a doua oară o jumătate, urmată repede de un crevete întreg. De-aici până la momentul acela în care am ajuns să ne certăm, la masă, pe ultimul crevete, a mai fost doar un pas. Azi pot spune tare că sunt minunaţi creveţii! Desigur că ţine de gusturi şi pot exista oameni cărora chiar să nu le placă, dar mai sunt două aspecte. Primul e că gusturile se şi educă, iar al doilea e că alegerea de a mânca sau nu creveţi ar trebui să fie corectă şi luată după ce au fost degustaţi. Altfel, bazându-ne pe idei preconcepute putem pierde un adevărat festin culinar.

În plus, în ceea ce priveşte sarea, la creveţi nu puneam nici înainte. Sunt prea gustoşi ei, pentru a avea nevoie de sare.

Există o mulţime de reţete pe net şi o mulţime de informaţii despre creveţi. Nu le repet eu aici. De reţinut însă că acei creveţi roz sunt prefierţi şi că timpul de gătire e în general, destul de mic. Ca în orice alt caz, cei proaspeţi sunt, bineînţeles, mai buni. Recunosc însă că eu mă mulţumesc şi cu gustul celor congelaţi, care nu e rău deloc.

Reţeta de mai jos o pregăteşte, de obicei, soţul meu:

Ingrediente:

  • 18 creveţi
  • 1 ceaşcă cu vin alb
  • 2 linguri ulei de măsline
  • Zeamă de lămâie, proaspăt stoarsă
  • Unt – aproximat o lingură
  • 2-3 căţei de usturoi
  • Busuioc proaspăt
  • Pătrunjel proaspăt

Preparare

Creveţii se spală şi se pun pe un șervet, pentru a se absorbi apa în exces.

Se încinge uleiul, într-o tigaie încăpătoare (ideal ar fi să nu punem creveţii unii peste alţii ) şi se adaugă creveţii. Se prăjesc puţin, pe fiecare parte, şi apoi se adaugă vinul, usturoiul şi busuiocul.

Când vinul s-a evaporat, se adaugă lingura cu unt şi se amestecă până se topeşte. Se opreşte apoi focul, se scot creveţii pe o farfurie, cu tot cu sosul format, se stropesc cu seamă de lămâie şi se presară peste ei pătrunjel proaspăt.

Dacă doriţi să mergeți la nivelul următor, îi puteţi servi alături de cartofi prăjiţi şi mujdei de usturoi. Dacă vă doriţi o masă echilibrată, mai blândă cu stomacul, şi la fel, sau chiar mai gustoasă, îi puteţi servi alături de legume fierte, sau la abur (recomand broccoli şi baby morcovi) şi o salată de rucola în care e musai să adăugaţi şi oţet balsamic.

Broccoli e o legumă cu care, la fel ca şi în cazul creveţilor, începutul e mai greu. Asociată însă cu preparatul potrivit, care să îi scoată gustul în evidenţă, este minunată.  Morcovii aceia mici sunt mai fragezi şi mai dulci ca cei normali,  iar rucola e şi ea deosebită şi se găseşte proaspătă în unele pieţe, produsă chiar în România. E puţin diferită, ca aspect,  faţă de cea din supermarket, dar e foarte gustoasă!

Pentru cei cărora regimul le permite, recomand şi un pahar cu vin alb.

Altfel, de reţinut este că fructele de mare sunt printre cele mai potrivite pentru a fi gătite fără sare. Aceasta din urmă n-ar trebui adăugată nici atunci când nu ţinem regim. Pur şi simplu, e în plus. Dovadă în acest sens e şi supa cu fructe de mare, preparată în restaurantul Alioli, pe care îl recomand,  încă o dată. Supa asta e pur şi simplu delicioasă şi, la cerere, se prepară fără sare.

Poftă bună!

Photo by Dana DeVolk on Unsplash

Pește și cartofi prăjiți. Cu mujdei.

syd-wachs-120739-unsplash.jpg

Azi vă propun o reţetă de peşte alături de cartofi prăjiţi. Serios. Până la un punct, însă, pentru că, totuşi, nu îmi propun să descriu aici cum să prăjiţi peşte şi cartofi. Deşi, între noi fie vorba, prăjeala asta are şi ea secretele ei: uleiul să fie suficient şi foarte bine încins, să scoatem cartofii pe un şervet, pentru a elimina astfel excesul de ulei, sau să presărăm peştele cu mălai, înainte de prăjire, şi imediat după ce l-am scos din tigaie – nici mai devreme, nici mai târziu – să îl stropim cu zeamă proaspătă de lămâie.

Altfel, eu vreau, de fapt, să vă prezint reţeta mea de mujdei de usturoi, despre care soţul meu – cel care, după cum am mai spus, ţine de fapt regimul fără sare – a spus că e cel mai bun pe care l-a mâncat vreodată. Trebuia însă să sugerez şi-un fel principal, nu? Că doar nu mâncăm mujdei cu paine? Sau?…

În ceea ce priveşte alimentele prăjite, ele nu sunt în meniul meu zilnic. Asta pentru că am o conştiinţă foarte puternică, care mă atenţionează destul de tare asupra faptului că nu-i sănătos să mănânci prăjit; pentru că nici stomacul meu nu-mi permite şi, după un astfel de dezmăţ, am nevoie de cel puţin o săptămână să-mi revin, dar şi pentru că am copii mici şi chiar nu vreau să le transmit aşa un obicei alimentar. Nu refuz însă, din când în când, mai ales că, aşa cum am mai spus, în cazul alimentelor fără sare, deşi nesănătos, obiceiul de a le prăji adaugă un plus de gust. Dar doar dacă regimul permite.

Dacă nu, ele pot fi preparate chiar cu mai puţină bătaie de cap la cuptor. Şi tot gustoase ies. În cazul peştelui eu am folosit păstrăv şi, atunci când îl fac la cuptor, îi pun o crenguţă de rozmarin, 2-3 felii de lămâie şi 2-3 căţei de usturoi înăuntru. Îl dau apoi prin mălai şi îl pun pe hârtie de copt, într-o tavă. Setez o temeratură mai mare, de preferat cu ventilare, atunci când există cuptor electric şi, când este gata, îl stropesc repede cu zeamă de lămâie. Partea asta cu lămâia am citit-o într-o carte – din păcate nu-mi amintesc exact care; se poate totuşi să fi fost cartea de bucate a Sandei Marin – şi e valabilă, în general, pentru friptură. Frăgezeşte carnea şi dă un plus de aromă. Rozmarinul poate fi înlocuit şi cu busuioc, care merege de minune cu peştele.

În ceea ce priveşte cartofii, şi ei se pot „prăji” la cuptor. Se taie beţişoare, la fel ca orice cartofi pentru prăjit, şi se pun apoi într-un castron, unde se adaugă 1-2 linguri de ulei, în funcţie de cantitate, şi, eventual, condimentele preferate (boia de ardei, spre exemplu, dar nu numai). Secretul constă în a îi amesteca bine de tot – cu mâna, bineînţeles – pentru a ne asigura că sunt foarte bine acoperiţi cu ulei. Se pun apoi într-o tavă mare, peste hârtie de copt, având grijă să nu stea unul peste altul. Cuptorul se setează tot la o temeratură mare şi tot la un program cu ventilare, iar cartofii se întorc de 2-3 ori pentru a se rumeni pe toate părţile. În felul acesta pot fi preparate multe alimente, pe care altfel le-am prăji. Nu toate însă merg amestecate cu mâna, cum e cazul dovleceilor pane, de exemplu. Dezavantajul este că, în astfel de situaţii, părţile care nu au fost atinse de ulei au o textură  care e în multe feluri, uneori chiar gustoasă, dar mai degrabă uscată şi doar atât. Pentru astfel de cazuri s-au inventat acele pulverizatoare, în care punem ulei şi cu care putem stropi alimentele aflate pe hârtia de copt, într-un mod uniform. Cam în felul acesta, cu menţiunea că nu l-am testat pe cel din link şi nici nu am găsit produsul ideal, pe care să-l cumpăr pentru mine. Ştiu însa că există, pentru că am văzut o demonstraţie. Cel pe care îl am în prezent nu stropeşte chiar uniform şi produce mai degrabă picături mari, decât stropi fini.

Să revenim, însă, la mujdei, pentru că, aşa cum am spus, despre acesta e vorba. Secretul unui mujdei bun e mojarul. Mujdeiul făcut cu zdrobitorul acela clasic de usturoi nici nu se compară cu acela făcut în mojar. Cel mai accesibil mojar ca preţ şi, totodată, bun, l-am găsit la Ikea şi e chiar din piatră. Ceea ce poate fi şi un dezavantaj, pentru că mi-a scăpat de două ori din mână  şi s-a ciobit. Totuşi, îmi place mai mult ca cel din lemn.

Un alt secret al unui mujdei reuşit şi, mai ales, al unui mujdei fără sare, e chiar usturoiul. Depinde, într-adevăr, de gusturile fiecăruia, dar nici eu, nici soţul meu nu am reuşit să mâncăm mujdeiul fără sare făcut din usturoiul acela chinezesc. Cu sare da, dar fără sare este incredibil de puternic şi iute gustul. Prin urmare, eu nu-l recomand şi recomand usturoiul acela mărunt – da, ştiu că poate fi chinuitor să-l curăţăm, dar sigur merită efortul – cumpărat din piaţă.

Urmează pătrunjelul, al doilea cel mai important ingredient, după usturoi. Există câteva combinaţii de legume şi verdeaţă care sunt, pur şi simplu irezistibile. Una dintre ele este reprezentată de usturoi şi pătrunjel (de preferat creţ, dar nu obligatoriu). Eu adaug pătrunjelul în mojar, alături de usturoi şi le transform pe amandouă într-o pastă, la care adaug, treptat, câte puţin ulei de măsline şi amestec uşor, exact ca atunci când fac maioneză. La final adaug şi puţină apă şi asta e. Cel mai bun mujdei!

Poftă bună!

Photo by Syd Wachs on Unsplash

Saramură de pește fără sare

IMG-8189

Saramura, de peşte sau de pui, este una din mâncărurile mele preferate.  Am căutat, o foarte bună perioadă de timp, cea mai bună reţetă, care să reproducă gustul pe care l-am savurat într-un anumit restaurant, situat într-un vaporaş pe Dunare. Nu am găsit-o – asta nu înseamnă că nu există –, dar, după o mulţime de încercări, am reuşit eu să o pregătesc.

Poate suna ironic faptul că propun o saramură de peşte ca primă reţetă fără sare. Dar deşi sarea are rolul ei, nu ea face diferenţa dintre o mâncare bună şi alta mai puţin bună. Dacă ar fi aşa, am fi, probabil, cu toţii maeştri în ale gătitului. Astfel, pe vremea când căutam reţete gustase fără sare, mi-am amintit de aceasta şi am îndrăznit să o încerc, convinsă fiind că va ieşi minunată şi fără praful magic. Nu m-am înşelat.

Reţeta în sine nu e complicată şi nu necesită cine ştie ce cunoştinţe în materie de gătit. E însă migăloasă şi de durată. Secretul constă în faptul că aproape toate ingredientele sunt pregătite pe grătar.

Ca peşte am ales păstrăv pentru că mi se pare mai uşor de pregătit. Iese însă şi mai bună cu crap, caras, biban … Într-un final, depinde şi de gusturile fiecăruia.

Ingrediente pentru 4 porţii:

  • 4 păstrăvi
  • 2 ardei graşi roşii
  • 2 ardei graşi portocalii (sau tot roşii, dacă nu găsiţi)
  • 2 ardei graşi verzi (opţional)
  • 2 roşii
  • 2 cepe
  • 1 ardei iute
  • 1 căţel de usturoi
  • Piper negru boabe, sau proaspăt râşnit
  • O legătură de leuştean proaspăt

Mod de preparare:

Peştele, ardeii, roşiile şi ceapa se frig pe grătar.

Când sunt gata, legumele se pun într-un castron, se acoperă cu un capac şi se lasă astfel până când ajung la temeratura potrivită pentru a fi decojite. Faptul că stau acoperite va face mai uşoră decojirea.

Folosiţi-vă de o lingură pentru a înlătura semninţele. Procesul de decojire poate să fie anevoios, dar, sub nicio formă, nu spălaţi legumele. Asta va afecta gustul final.

Tăiaţi roşiile şi ceapa în jumătăţi sau sferturi şi ardeii în bucăţi mari şi puneţi-le pe toate într-o oală cu apă rece (aprox. 1000-1200 ml.). Adăugaţi şi ardeiul iute, după gust, usturoiul curăţat, tăiat în jumătăti şi boabe de piper.

Lăsaţi legumele să stea aproximativ 10 minute în apa rece şi apoi puneţi oala pe foc. Când începe să fiarbă o mai ţineţi 5 minute şi opriţi focul. Turnaţi saramura peste peştele fript şi adăugaţi leuşean proaspăt.

Cine doreşte şi nu are restricţii poate, evident, să adauge sare, de preferat în timpul preparării. În acestă reţetă, sarea poate ajuta şi la decojirea legumelor, dacă este adăugată peste acestea după ce s-au fript, în perioada în care stau acoperite cu capacul.

De reţinut:

  • Cea mai importantă legumă în saramură este ardeiul. Prea multe roşii, sau tocarea mărunta a legumelor, o vor transforma într-o ciorbă.
  • Legumele nu trebuie să fiarbă mult împreună. Îşi vor lăsa gustul în perioada în care se odihnesc în apa rece, păstrându-şi însă texturaa.
  • Dacă doriţi, puteţi adăuga usturoi pisat sau verde şi direct în farfurie.
  • Piperul proaspăt râşnit are un gust mult mai bun şi mai intens faţă de praful cumpărat la pungă. O râşniţă – dacă nu o aveţi deja – este o achiziţie care ar trebui făcută, indiferent de restricţiile pe care le aveţi, sau nu, la sare.

Poftă bună!

Supă cu găluște

thumbnail

În această reţetă nu e nimic complicat şi s-ar putea să pară banală. Este, însă, foarte gustoasă.

În  perioada în care soţul meu a început regimul fără sare, băieţelul meu încă mai mânca, destul de des, piure de legume. De obicei, făceam o supă cu carne şi multe  legume şi câteva dintre acestea le pasam pentru el. Foloseam mult mai multe legume faţă de situaţia în care aş fi pregătit o supa doar pentru adulţi, fără să mai fac şi piure. Acestea dădeau supei un gust deosebit. O făceam mereu fără sare, chiar şi înainte să avem restricţii, pentru că era copilul foarte mic. Şi nu ne-a deranjat niciodată acest lucru.

Reţeta de bază este mai jos, dar în funcţie de sezon şi de ce mai aveam prin casă, adăugam şi alte legume sau frunze, ca lobodă, spanac, ştevie, gulie, broccoli şi, practic, orice.

De asemenea gustul este cu atât mai bun, cu cât carnea are mai mult os, deci, de preferat, să folosiţi tacâmuri şi, eventual, un piept de pui, pe care să îl dezosaţi apoi, dacă doriţi carne în supă

Dacă aveţi posibilitatea de a folosi o oală sub presiune, gustul se schimbă radical, din foarte bun în foarte foarte bun.

Ingrediente:

  • 500 de grame carne de pui cu os;
  • Ţelină – 1 buc. mare sau 2 mai mici;
  • Morcovi – 4 buc.;
  • Ceapă – 2.buc;
  • Ardei verde/galben – 1 buc;
  • Ardei roşu – 1 buc.;
  • Păstârnac – 2 buc;
  • Pătrunjel rădăcină – 2 buc;
  • Dovlecel – 1 buc.;
  • Cartofi – 2 buc;
  • Pătrunjel frunze proaspăt – de preferat pătrunjel creţ, dar e ok şi cel normal;
  • Ouă pentru găluşte;
  • Griş;

Se  spală carnea de pui, se pune la fiert şi i se ia spuma. Apoi, se lasă la fiert aprox. 30 de minute, cu capac, la foc mic.

Între timp curăţaţi şi spălaţi legumele şi, când carnea este pe jumătate fiartă, adăugaţi legumele întregi, sau tăiate în bucăţi mari. Lăsaţi supa să mai fiarbă încă 30 de minute, acoperită cu capac.

Înainte să puneţi găluştele, scoateţi legumele şi carnea din  supă. Puteţi dezosa/tăia carnea şi o parte din legumele pe care doriţi să le adăugaţi, ulterior în supă.

Preparare găluşte:

Din păcate nu pot oferi cantităţi exacte. De obicei, folosesc 2 ouă, dar cantitatea de griş variază în funcţie de mărimea oului.

Foarte important este, însă, modul de preparare. În primă fază, bateţi bine ouăle şi apoi adăugaţi griş, puţin câte puţin, până când se ajunge la consistenţa unui smoothie, sau a smântânii. Lăsaţi amestecul să se odihnească 5-10 minute şi, ulterior, mai adăugaţi griş, doar dacă e nevoie, până când se formează o cremă groasă, ca o budincă. Folosiţi o linguriţă mai mică pentru forma găluştele şi, după ce le-aţi pus pe toate în apă, lăsaţi-le să fiarbă, la foc mic,  10 minute, acoperite cu capac .

Când sunt gata, adăugaţi carnea şi/sau legumele, dacă este cazul, şi pătrunjelul proaspăt tocat.

Timpul de fierbere pentru carne poate varia  – de exemplu, puiul de ţară – cu care supa iese mult mai gustoasă –  trebuie fiert mai mult.

Puteţi folosi orice fel de carne: de gâscă, raţă, vită etc, cu menţiunea că e necesar să adaptaţi timpul de fierbere.

Dacă adăugaţi şi frunze, gen spanac sau lobodă, e suficient să le puneţi la fiert în acelaşi timp cu găluştele.Poftă bună!

Regim alimentar fără sare

jason-tuinstra-551608-unsplash

Dintr-un motiv sau altul, unii dintre noi suntem puși, într-un moment al vieții noastre, în fața acestei realități – “ De azi trebuie să renunți la sare!” – pe o perioadă determinată, sau pentru tot restul vieții. Unii trec ușor peste asta, ba chiar sunt persoane care au un regim hiposodat pentru ca aleg astfel. Și mai suntem noi, ceilalți…

Ce simt eu în legătură cu asta:

  • Mâncarea fără sare nu are gust;
  • Mâncarea fără gust (= fără sare) nu e bună;
  • Mâncarea deja gătită, în care adaugi sare ulterior, la masă, nu e bună ;
  • Nu pot sa mănânc fără sare;
  • Nu vreau sa mănânc fără sare;
  • Îmi amintesc de basmul “ Sarea-n bucate”.

Totuși, din diverse motive, aproape mereu nedrepte, unii dintre noi ajung în situația asta. În situația în care TREBUIE sa renunțe la sare.

Ce cred eu ca ajută:

Trișati. De cele mai multe ori, un regim hiposodat presupune renunțarea la sarea adăugată în preparate. Exista însă alimente care au sare (atenție mare la etichete!) prin natura lor. Primul pe listă este peştele de apă sărată, urmat îndeaproape de fructele de mare. Poate nu sunt pe gustul vostru, sau sunt prea scumpe (e adevărat ca somonul nu e deloc ieftin). Laptele, iaurtul, brânza dulce, untul, smantana, sunt însă și ele alimente foarte gustoase, în care, în mod normal, nu adaugi sare, dar o contin în mod natural. E bine, întotdeauna, sa întrebați medicul și,  neapărat,  sa citiți etichetele. Exista producători care adaugă sare în aceste produse.

Fixaţi obiective rezonabile. Consumați,  nu doar la început, alimente proaspete, peste care, în mod normal nu adăugați sare. Mă refer aici la fructe și legume. Mere, banane și toate fructele de sezon, plus legume care se pretează la asta – morcovi, țelină apio, ardei gras.

Condimentele. Dacă nu aveți și alte restricții și vă place picant, piperul și chili fac minuni. Veți uita total de sare, dacă le adăugați în mâncare. Dar pentru că e posibil să aveți și alte restricții și pentru că nici nu puteți manca doar picant,  e bine să știți că există și multe alte condimente. Sumacul, de exemplu, face minuni la salată. Coriandru, cuișoare,  usturoi, oregano, cimbru și multe multe altele… Dacă nu aveți experiență cu ele e necesar sa studiați puțin înainte.  Sigur merită să faceți acest efort.

Verdețuri proaspete. Asezonati întotdeauna mâncarea cu verdețuri proaspete. Un miros îmbietor va ajuta enorm.

Mestecați încet. Încercați să savurați gustul. Adevărul e că mâncarea fără sare are gust. Exista puține lucruri cu adevărat fără gust. Apa e unul dintre ele. Mâncarea fără sare are un gust cu care nu suntem obișnuiți. De multe ori însă ( si da, știu că nu pare real) chiar pierdem gustul adevărat adăugând sare. Să muşcați dintr-o roșie proaspătă, sa mestecați încet  salata verde, crocantă și fragedă,  sau o ridiche… Merită să încercați această experiență chiar și dacă nu sunteți forțați să urmați un regim fără sare.

Prăjiți pâinea. Faceți crutoane. Unul din lucrurile care chiar mi s-a părut iremediabil fără speranță a fost pâinea. Pâinea fără sare nu e fără gust, chiar are un gust destul de grețos. Pentru mine… Și totuși. Dacă timpul și regimul vă permit, faceți pâine în casă și adăugați în ea ierburi sau semințe, din plin. Diferența o să fie uriașă, plus că mirosul îmbietor de pâine aburindă,  proaspăt coaptă în cuptor va face jumătate din treabă. Apoi, pâinea prăjită sau crutoanele sunt deja la un alt nivel. Eu adaug mereu la crutoane ulei de măsline,  praf de usturoi sau un mujdei proaspăt,  plus oregano. Le las vreo 30 de minute să se pătrundă bine și apoi le pun la cuptor. Sunt minunate! Posibilitățile sunt nelimitate, iar pâinea prăjită poate sa fie și ea frecată cu un cățel de usturoi și stropită cu puțin ulei de măsline.

Aveți răbdare și nu vă pierdeți speranța dacă gătiți ceva și nu vă place. Unele mâncăruri pur și simplu nu ne plac fără sare. E vorba de gusturi. Spre exemplu, eu nu am reușit,  sub nicio formă, sa fac o mâncare de mazăre fără sare, care să îmi placă. Mai degrabă am mâncat mazărea direct din conservă sau am adăugat-o în salate. Aveți răbdare cu voi. Veți reuși să găsiți plăcere și în mâncarea fără sare, doar să nu abandonați lupta la primul eșec.

Gătiți cu plăcere.  Dacă timpul va permite, gătiți ca la televizor. Pregătiți și aranjați ingredientele cu grijă,  puneți o muzica frumoasă, dansați, gustați,  mirosiți!

Aranjați masa frumos. Cumpărați un set de farfurii nou, tacâmuri sau șervețele colorate. Rasfăţaţi- vă. Meritați,  iar detaliile contează!

Faceți un plan de mâncare.  Până nu învățați exact restaurantele sau magazinele care pot oferi și alimente fără sare ( ele chiar există, să ştiţi) asiguraţi-vă că aveți mereu un plan de rezervă. E important să va hrăniți. Înfometarea nu vă ajută, din contră,   vă va face nervoși.

Gustări mici şi dese.Puteți începe cu mai multe mese mici sau gustări,  dacă vi se pare greu la început.

Vedeţi parte bună a lucrurilor. Dacă erați fani mezeluri, sau alte mâncăruri procesate din comerț, citiţi cu atenție etichetele lor și urmăriți reportaje detaliate.  Va veți convinge că nu pierdeți nimic bun. Și amintiţi-vă că, oricând, puteți pregăti acasă majoritatea acestor alimente, mult mai gustoase, chiar şi fără sare. Sau altcineva le poate pregăti pentru voi, din dragoste sau contra cost.

Bucurați-vă de dulce, dacă regimul vă permite să consumați zahar.

Prăjiţi sau faceţi grătar. Dacă regimul vă permite, puteți începe cu alimente prăjite și apoi să le eliminați treptat. Prăjitul în ulei nu este sănătos, dar poate sa fie gustos și să reprezinte un compromis bun pe termen scurt.

Amintiti-vă că, oricând, puteți să plângeți și să vă plângeți. E perfect ok să fiți triști, chiar și doar pentru că sunteți forțați să renunțați la sare. Țineți cont de faptul că atunci când faceți asta veți putea primi înapoi cele mai diverse reacții. Unii vă vor spune că și ei mănâncă fără sare, ba chiar pentru că au ales astfel și le e foarte ok și nu e mare lucru. Felicitați-i și amintiţi-le că oamenii sunt diferiți și ce a funcționat pentru ei nu e obligatoriu să funcționeze și pentru voi.

Alții vă vor spune să fiți fericiți că ați scăpat cu doar atât, că sunt sunt mulțime de lucruri mult mai rele pe lumea asta. E greu să găsiți ce să le spuneți lor. Poate să se pună în locul vostru… Iar alții, care mănâncă cu sare, fără restrictii, pot spune că ei ar putea face asta oricând.  Ce e așa greu? Pe aceștia din urma puteți să îi invitați la masă și să vă asigurați că pregătiți cea mai puțin gustoasă  mâncare și că nu aveți nici un strop de sare în casă. Eu le-as pregăti mazărea de care vorbeam mai sus. E ok si să fiți răutăcioși câteodată.

Desigur, vor mai fi și cei care vă instigă să mâncați măcar puțin, că doar nu e foc. Ascultati mereu doar ce vă spune medicul și rezistați!

Pe de alta parte, probabil niciuna dintre aceste persoane nu e rău intenționată şi nici nu își dă seama că nu va ajută, din contră. Puteți să le spuneți exact ce și cum simțiți și să îi ajutați astfel să va înțeleagă. Și puteți, astfel, să întăriți bazele pe care aveți deja construită o relație.

Eu admir, fără excepție,  persoanele care reușesc să mențină un regim alimentar fără sare. Eu nu am reușit.  Dar eu am avut de ales. Soțul meu nu a avut de ales și s-a descurcat minunat. Și deși eu nu mi-am schimbat în vreun mod radical obiceiurile alimentare (am și o scuză, eram însărcinată la momentul în care lui i-a fost impus acest regim), am o serie de alimente pe care le mănânc, chiar și eu, fără sare, acum. Deci se poate. Fără ca asta să însemne că e ușor.

Alte sfaturi utile:

  • Când pregătiți carne, lăsați-o la marinat. O să fie mult mai gustoasă.
  • Tot în ceea ce privește produsele de la animale, rețineți că ficatul este foarte gustos, chiar și fără sare.
  • Ciupercile sunt și gustoase și sățioase.
  • Ardeiul copt (iute, sau nu, în functie de preferinte) face minuni într-o ciorbă.
  • Usturoiul poate fi adăugat chiar și în ciorbă.
  • Supa cremă este mai bună decât ciorba; chiar vă recomand să evitaţi ciorbele la început.

Succes!

Photo by Jason Tuinstra on Unsplash

Povestea blogului „Delicii fără sare”

Acest blog s-a născut din dorința de a face ceva bun din ceva mai puțin bun. Totul a început cu un diagnostic crunt primit într-o zi obișnuită de către un om obișnuit și, aparent, perfect sănătos. Soțul meu a primit vestea că suferă de o boală gravă și foarte rară iar asta ne-a dat viața peste cap și a schimbat tot ce știam și credeam noi până atunci.

La scurt timp și la pachet cu un tratament agresiv a urmat vestea că va trebui să mânânce fără sare. Pe vremea aceea eu eram însărcinată și doar gândul la mâncare îmi provoca greață. Mâncarea fără sare mă ducea deja la un alt nivel, deloc plăcut. Întreaga perioadă a fost o mare provocare căreia i-am făcut față destul de bine în ciuda faptului că a fost greu. Am avut de luptat cu mine și cu mesajele transmise de corpul meu. Am avut de luptat cu oboseala determinată de mai mulți factori între care și faptul că găteam mai multe feluri de mâncare, diferite pentru fiecare membru al familiei, minunându-mă că mai am timp și să respir, în condițiile în care aveam și un copil mic. Nu în ultimul rând, am avut de luptat cu multe idei preconcepute cu privire la mâncarea fără sare și am învățat foarte multe din această experiență.

Atunci când mi-am făcut blog și-am încercat să-i stabilesc o traiectorie, mi s-a părut natural să includ aici și articole despre mâncarea fără sare. Aveam nevoie să fac ceva bun și simțeam că e nevoie de asta pentru că eu găsisem puține și sporadice informații atunci când căutasem.

Mai mulți factori au avut ca efect faptul că această categorie de pe blog nu a beneficiat de atenția cuvenită. Totuși, chiar și astăzi, deși nu am mai publicat de foarte mult timp un astfel de material, articolele despre mâncarea fără sare rămân cele mai citite de pe blogul meu. Contrar așteptărilor, treaba asta m-a întristat mereu pentru că eu știu că doar câteva articole nu sunt suficinte pentru a ajuta un om cu adevărat. M-am tot gândit la ce să fac, dar nu reușeam decât să mă simt neputincioasă. Pentru că, între doi copii cu care petrec 24 din 24 de ore, n-am timp să gătesc pentru a publica și pentru că, până la urmă, nu sunt blogger culinar, nu știu să fac mâncare frumoasă și poze atractive și nici nu-mi doresc să fiu.

Totul până într-o zi – sau noapte, mai exact – când mi-a venit o idee. Eu nu sunt blogger culinar și nici bucătar, dar sunt o mulțime de oameni frumoși care se ocupă cu asta. Dacă aș reuși să conving o parte din ei să se implice în acest proiect, aș reuși să fac un site frumos plin cu rețete de mâncare delicioasă făcută chiar de specialiști. Așa cum se strâng bani pentru diverse cauze și din multe sume mici se face o sumă mare, așa și eu, aș putea să strâng rețete și, având alături specialiști, aș reuși să schimb percepția lumii despre mâncarea fără sare și aș reuși să-i ajut pe cei care sunt puși în situația de a ține un astfel de regim. Pentru că eu știu cât e de greu, dar și pentru că știu că cea care face o mâncare să fie delicioasă nu e sarea.

Ușor, ușor, ceea ce a fost doar o idee apărută într-o noapte de nesomn, a început să prindă viață cu sprijinul soțului meu, dar și al prietenei mele care a creat minunatul logo de pe site și cărora le mulțumesc mult.

La momentul în care scriu acest articol site-ul nu a fost încă lansat, iar eu n-am trimis încă niciun mail. Am mari emoții. Nu știu ce va ieși, dar știu că nu mai pot da înapoi. Am transferat deja articolele mele. Sunt puține și le-am pus așa cum le-am scris pe blogul meu, doar foarte puțin editate, pentru a updata unele informații sau a mai corecta cîte o literă. Mai departe sper să-l umplu frumos cu rețete donate. În cazul în care doriți să vă implicați și voi, puteți citi mai multe despre asta aici. În cazul în care sunteți printre oamenii care consumă mâncare fără sare, sper din suflet să vă ajute acest site și sper să reușesc să-l cresc frumos pentru voi, dar și pentru mine. Pentru că, deși eu n-am renunțat la sarea din mâncare, am la fel de mare nevoie de el ca și voi, pentru a da sens uneia dintre cele mai urâte perioade din viața mea.

Am lăsat la final numele meu pentru că mi se pare cel mai puțin important. Povestea aceasta ar putea fi a oricui. Altfel, eu sunt Mariana Petrică, mămică a doi copilași minunați și un fel de blogger. Pe mine mă puteți citi pe carrusel.ro. Spațiul de aici rămâne doar al preparatelor fără sare.

Donează o rețetă

Îți place să gătești și din mâinile tale ies preparate delicioase?

Cunoști vreun preparat despre care crezi că este delicios chiar și dacă nu îi adaugi sare?

Vrei să faci o faptă bună și să îi ajuți pe cei din jurul tău?

Dacă răspunsul este „da” la toate cele de mai sus, atunci ai ajuns în locul potrivit. Poți dona o rețetă fără sare și, în felul acesta poți contribui la o lume mai bună.

Cum?

Pentru a dona o rețetă, urmează pașii de mai jos:

  1. Prepară rețeta pe care dorești să o împărtășești cu noi. Acesta este un pas foarte important pentru că tu trebuie să te asiguri că mâncarea propusă de tine este cu adevărat gustoasă.
  2. Realizează câteva fotografii frumoase cu preparatul. În cazuri excepționale pot fi acceptate și rețete fără fotografii, dar, în general, încurajăm ca o rețetă să fie însoțită de imagini frumoase. Acestea sunt importante pentru că, de obicei, mâncarea fără sare este asociată cu mâncarea din spitale despre care știm cu toții că nu arată prea apetisant. Una dintre misiunile acestui site e să spulbere aceste idei preconcepute despre mâncarea fără sare, iar fotografiile sunt un mijloc bun pentru îndeplinirea misiunii.
  3. Scrie rețeta într-un document word (de preferat cu diacritice), însoțită sau nu de câteva cuvinte de la tine și/ sau despre tine (sunt acceptate și doar rețete) și trimite-o la adresa mariana.petrica@ymail.com alături de fotografii și de acordul tău pentru publicarea pe site-ul deliciiffarasare.com exprimat în mod clar.

Ce urmează

După ce ai trimis rețeta vei primi un mesaj de confirmare pe e-mail. Conținutul trimis de tine va fi verificat si apoi va fi publicat pe acest site, alături de numele tău, sau, după caz, link către blogul/restaurnatul tău

În cazul în care ești un blogger, te invităm să publici rețeta propusă și pe site-ul tău și să îți indrumi cititorii interesați de astfel de rețete spre deliciifarasare.com

Îți mulțumim!