Un gust așa cum se cuvine – fără sare

De multe ori mi se pare că sarea prea e urcată pe un piedestal nemeritat. Da, e adevărat, unele preparate chiar au un gust neplăcut, ca să mă exprim frumos, dacă nu le adăugăm sare, dar există și toate celelalte; toate acele produse care nu conțin sare, nu au nevoie de ea și sunt absolut delicioase și sănătoase fix așa cum sunt.

Da, vorbesc despre lapte și alte preparate din lapte. Laptele nu are nevoie de sare și, totuși, e gustos și hrănitor fix așa cum e el. Îmi amintesc că, uneori, la țară, mâncam pâine cu lapte, iar azi, copiii mei încă beau lapte simplu, zilnic, deși nu mai sunt bebeluși. De fapt, laptele e atât de hrănitor, că bebelușii chiar trăiesc o vreme doar cu el și nu, nu spun să facem și noi la fel. Noi avem alte nevoi, dar putem, totuși, să-l apreciem mai mult.

Desigur, nu toate produsele din lapte sunt curate, dar multe sunt. În perioada în care soțul meu ținea un regim alimentar fără sare, am învățat să citesc eticheta cu atenție. Am consumat aproape exclusiv produsele Napolact, atât eu și copiii, care erau foarte mici pe vremea aceea, cât și el. Le-am ales pentru că nu au alte adaosuri, cuprind doar ce oferă văcuțele. Implicit, asta înseamnă și că nu au sare adăugată. Altfel, sarea, conținută în mod natural de lapte, nu este, în general, interzisă. La fel ca peștele de apă sărată, produsele din lapte pot fi acel ceva care ne ajută în momentele grele și ne dă senzația de viată normală, în care nu s-a schimbat nimic.

Dar, să vedem care-s acele produse lactate fără sare și cum le putem integra în alimentația noastră:

1. Laptele simplu

Desigur, asta-i logic. Laptele simplu nu conține sare și nici nu are nevoie de ea. Putem bea un pahar cu lapte dimineața sau oricând, pe parcursul zilei; putem consuma lapte cu cereale, orez cu lapte sau diferite terciuri și budinci sau putem folosi laptele la prepararea multor gustări, dulci sau „sarate”, acest din urmă termen fiind folosit în sensul de opus al dulcelui (exemplu – „sărățele” cu branză dulce în loc de branză sărată).

2. Iaurtul

Iaurtul nu are nici el nevoie de sare și, de asemenea, poate fi consumat dimineața, simplu sau cu cereale, miere sau fructe, dar și ca gustare între mese. Un iaurt pe zi, fie el de băut sau clasic, ajută la o digestie mai bună și aduce un plus de sănătate de care, probabil, avem nevoie. Mai mult, îl putem folosi și ca dressing pentru salate sau în loc de smântână, la ciorbă.

3. Untul

Dacă sunteți pe acest site de mai mult timp, știți deja că eu n-am mâncat fără sare; doar am încercat, fără succes, dar am avut o scuză prea bună ca să nu mă forțez (eram însărcinată). Ei bine, chiar și în aceste condiții, niciodată n-am pus sare pe unt, iar untul care are sare adăugată nu mă atrage deloc. Desigur, gusturile nu se discută, dar, chiar și în cazul în care sunteți obișnuiți să mâncați unt cu sare, eu zic să acordați o șansă celui clasic. Untul Napolact Bio, cel pe care-l consumăm noi, e atât de gustos, încât Tudor, băiețelul meu, îmi cere mereu să-i dau câte o bucățică, să o mănânce așa, goală. În plus, face minuni la micul dejun, pe pâine prăjită, sau în diverse preparate și îl putem și aromatiza, cu diverse ierburi sau condimente, transformându-l într-o adevărată delicatesă.

4. Chefirul și sana

Acestea nu se află printre preferatele mele, dar soțul meu știe să le aprecieze gustul și amândoi suntem de acord că au o savoare atât de intensă, încât sarea nici nu își are rostul în această discuție.

5. Smântâna

Smântâna Napolact nu conține sare și e absolut delicioasă. Ea poate schimba gustul ciorbelor sau al sosurilor, poate fi folosită ca dressing pentru salate sau deserturi și, pentru că-i atât de bună, poate fi consumată și simplă sau cu o linguriță de dulceață și-un colț de pâine proaspătă.


Da, doar ce am făcut o listă cu cinci produse la care nu e nevoie să renunțăm în timpul regimului alinentar fără sare, care sunt absolut delicioase și foarte hranitoare și care merită să le apreciem mai mult.

La final, vă doresc mese îmbelșugate și puterea de vedea că opțiunile nu sunt chiar așa de limitate, chiar și dacă țineți un regim hiposodat, iar mâncarea are gust chiar și fără sare. Și dacă vreți să citiți mai multe despre produsele Napolact, puteti face asta direct pe site-ul lor, Napolact.ro, unde sunt publicate toate informațiile, inclusiv ingredientele conținute.

Sursă foto – canva.com

Cum gătim pastele făinoase fără sare

Eu nu prea am gătit paste fără sare. Mi-a fost greu să mă adaptez la asta având în vedere faptul că cel mai mult îmi plac pastele cu branză. Sărată. La rândul lui, soțul meu nu era un mare consumator de paste și, prin urmare, n-am prea avut motive să mă perfecționez pe partea asta. De aceea m-am bucurat foarte tare atunci când am primit un nou email de la Andrei Tiut, cel care a donat și rețeta de supa de roșii. Așa cum scrie chiar autorul, acum nu este vorba despre o rețetă propriu-zisă, ci, mai degrabă, o tehnică de a găti pastele sau un articol cu sfaturi prețioase despre cum putem face în așa fel încât pastele fără sare să aibă gust. Eu l-am găsit foarte util și am aflat multe lucruri importante din el. Îl scriu mai jos, așa cum mi-a fost transmis de către cel care l-a scris alături, desigur, de multe mulțumiri:

Cum gătim pastele făinoase fară sare


„Cel mai rău lucru în dieta fară sare este apa. Apa diluează gustul și daca nu îl potențezi cu sare riști să rămâi cu o chestie fadă și abia mancabila. Sigur există soluții, printre care cea mai importantă e timpul. Dar apa, pentru noi la dieta ca și pentru alcoolici, este dușmanul.
Al doilea cel mai rău lucru sunt pastele făinoase. Ele se produc cu sare și se fierb în sare și se mai adaugă sare și în sos pentru a ascunde secretul că gustul lor e prea subtil pentru maimuța mâncătoare de fructe din noi.
Există și aici soluții că să mănânci paste nesărate și gustoase. În număr de patru: citește eticheta, cumpără subțire, nu fierbe niciodată în apă, adaugă gust. Să le luăm pe rând.


Citește eticheta


Înainte de a citi eticheta trebuie de fapt să hotărâți care este limita acceptabilă de sare. Pentru mine este 0,01%. Mai puțin de atât nu ar fi fezabil pentru că mulți producători scriu pe etichetă 0,01% ca un fel de a se proteja de control. Că mai rotești utilajele de producție, mai transpiră un muncitor în coca, se întâmplă.
Ca paste făinoase de grâu care respectă regula asta cunosc Combino (la Lidl 0,00%) și Barilla standard (peste tot, 0,01). Observați cum consum doar paste care publică eticheta cu 2 zecimale. 0% poate însemna 0,49% care a fost rotunjit. Și 0,01 poate să însemne 0,0149 dar asta tot este de 33 de ori mai puțin.
Dar destul cu matematica. Și să trecem la pastele făinoase de orez pe care le gășiți la Mega Image la raftul „internațional” sau, mai ieftin, în orice magazin cu mâncare asiatică. Doar aveți grijă să nu ascultați ce spun vânzătorii despre conținutul de sare și să citiți eticheta.


Cumpără subțire


Bun, deci noi vrem ca pastele să fie bine combinate cu sos, ca să compenseze lipsa sării. În bucătăria cu sare dacă vrei să simți sosul alegi paste late, care să îl „țină”. Doar că pastele late sunt groase, nu absorb gustul și rămân fade. Un an de zile am tot încercat să gătesc farfalle până să înțeleg acest adevăr de bază; dar acum că eu l-am înțeles vi-l spun și vouă că să nu mai faceți aceeași greșeală.
(Gazda acestui blog are o reteta de salata de farfalle, dar acolo pastele par niste ingrediente minoritare.)
Deci alegem paste subțiri. De exemplu spaghettini care sunt mai subțiri decât spaghetele (a nu se confunda cu spaghettoni care sunt mai groase). Am descoperit de curând și capelloni, subțiri „ca firul de păr” – se găsesc prin câte un „concept store” și încă nu le-am testat.
La pastele de orez nu trebuie să avem grijă, că sunt deja subțiri și permeabile.
Ce nu am putut găsi sunt tăieței de grâu. Sigur, tăiețeii sunt subțiri dar, din motive care mă depășesc, au sare peste limita mea acceptabilă. Deci, dacă este nevoie, substituiți cu spaghettini sau tăieței de orez. (În general, dacă gătiți românește, tăiețeii de orez merg la mâncărurile unde merge și orezul.)


Nu folosiți apă chioară


Ați înțeles deja logica de bază. Pastelor le trebuie cât mai mult gust. Așa că nu le fierbem în apă ci diluam o parte din sosul de paste în apă și fierbem în acel sos. Mama știe să le fiarbă într-un sos ușor diluat până sosul scade la consistența inițială dar nu recomand asta decât celor mai experimentați în bucătărie.
Apropo, țineți cont că în sos este posibil să fiarbă mai greu decât în apă, mai ales dacă sosul este acrișor.
Evident, dacă am ajuns să facem ciorbă (care e un nivel avansat în bucătăria fără sare) fierbem în ciorbă.


Adaugați gust


Rețetele de sos de paste sunt gândite pentru sare. Nu ezitați să puneți mai multe condimente. Poate niște piper sau ardei iute. Poate chiar un pic de suc de lămâie – o să fiți surprinși. Sucul de lămăie se pune la final, după ce au fiert pastele că să nu lungească timpul de fierbere.

Câteva exemple


Cu toată teoria de mai sus, pastele rămân o provocare. Favoritele mele ca rețete sunt pastele de ciorbă de vită și pastele cu oregano.
Pentru primele faceți o ciorbă de vită cât mai concentrată (mult bulion/suc de roșii fără sare, condimente, poate borș) și fierbeți în ea pastele pe urma le scoateți cu carnea și le serviți.
Pastele cu oregano sunt foarte simple: bulion, oregano, apa, usturoi, piper. Secretul este să pui mult, foarte, foarte mult oregano. Celălalt secret este să ai ingrediente de calitate. Poate și de asta mi-au ieșit cel mai bine în Italia.”

Spor la gătit și pofta bună!

Notă – Dacă ți-a fost de folos acest articol și ai și tu o rețetă fără sare pe care vrei să o împărtășești cu alți oameni, citește aici despre cum poți dona o rețetă.

Sursa foto – pexels.com

Rețete de post fără sare

Mi se pare o provocare foarte mare să mănânci și de post și fără sare, dar recent mi-a scris cineva pe această temă și m-am gândit că ar fi util un astfel de articol.

Încep prin a menționa faptul că e important să respectăm întotdeauna indicațiile medicului. Dacă regimul fără sare se datorează unei probleme de sănătate, decizia de a ține sau nu post ar trebui să fie luată împreună cu medicul. În același timp, cred că partea spirituală e la fel de importantă ca și corpul nostru și cred că la fel cum avem grijă de trup ar trebui să avem grijă și de suflet. Dacă simțim că prin post sufletul nostru se simte mai bine, putem încerca. În același timp, din câte știu eu, în toate religiile în care se practică postul există anumite categorii de persoane cărora le este permis să nu țină post. Bolnavii sunt una dintre ele. Prin urmare, o decizie care să se bazeze pe informații venite și de la biserica frecventată și de la medic poate aduce acel echilibru extrem de necesar între trup și suflet.

Acestea fiind zise, voi enumera mai jos câteva preparate delicioase de post. Acolo unde e posibil, voi oferi si link spre rețetă. E încurajator faptul că perioada în care scriu eu acum și care se suprapune cu Postul Paștelui este acea perioadă a anului în care avem din abundență legume și verdețuri proaspete care pot face postul mult mai ușor și chiar plăcut.

1. Cartofi noi cu salată verde. Cu sare sau fără sare, cartofii noi sunt delicioși și cred că nimeni nu ar trebui să rateze oportunitatea de a îi încerca. Mie îmi plac în mod deosebit aceia foarte mici, dar chiar și cei mai mari sunt gustoși. Putem să îi prăjim sau să îi punem la cuptor stropiți cu ulei de masline si o lingură de oțet. Orice am alege e musai să pregătim și o salată verde alături de care să îi servim, iar dacă-s la cuptor să presărăm pătrunjel proaspăt peste ei.

Fotografie de R Khalil pe Pexels.com

2. Fasole batută. Secretul acesteia e în sosul de roșii care se adaugă deasupra și nu în sare. Roșiile sunt gustoase în general. Promit să revin și cu o rețetă de sos de roșii, dar pentru moment aș recomandă orice rețetă despre care știți că era gustoasă înainte. Eliminați sarea și nu uitați de verdeață.

3. Ardei umpluți cu cartofi. Nu e chiar sezonul ardeilor, dar cum în zilele noastre se găsesc de toate în orice anotimp, acest preparat își merită și el locul aici. Rețeta vine de la mama mea care pregătește acești ardei cu ocazia unei sărbători în care se mănâncă doar mâncare de post. Sunt delicioși și îi găsiți aici.

Fotografie de Ivan Torres pe Pexels.com

4. Salată de vinete sau zacuscă. Ambele sunt foarte bune. Găsiți aici rețeta de zacuscă și aici pe cea de salată de vinete.

5. Sarmale de post. Pentru cei mai curajoși în bucătărie, sarmalele pot fi o optiune tare bună. Eu nu sunt o mare consumatoare de carne iar aceste sarmale sunt în topul preparatelor fără carne care îmi plac. Vă recomand reteta mamei mele.

6. Hummus. Mâncarea libaneză e sățioasă și foarte gustoasă. Dacă nu ați încercat-o încă, acum e momentul și puteți studia aici rețeta.

7. Spanac sau urzici. Am scris aici o retetă de spanac absolut delicioasă (puteți înlocui laptele cu apa). Până să-l gătesc în felul ăsta, eu nu consumam spanac chiar dacă găteam cu sare. Am pregătit și urzici după aceeași rețetă și au ieșit foarte bune. În același timp, e bine de știut că putem consuma spanacul și în salată.

Fotografie de Rodolfo Quiru00f3s pe Pexels.com

8. Supă de roșii. Nu e sezonul ei, dar presupun că acest articol va fi citit și în alte anotimpuri. Prin urmare, vă indemn să citiți această rețetă donată de un cititor.

9. Salatele de sezon sunt iarăși minunate. E bine să fie cu ingrediente cât mai diverse și să acordăm o atenție sporită sosului. De asemenea, putem înlocui oțetul cu lămâia deoarece va da un plus de aromă și putem servi salata cu pâine prajită. Am scris mai multe despre sos aici.

Fotografie de Jill Wellington pe Pexels.com

10. Ciorbă de lobodă, ștevie sau alte verdețuri de sezon. Cum spuneam și în trecut, ciorba poate fi o provocare și, în general, nu e cea mai gustoasă. Totuși, există mici trucuri care o pot face delicioasă. Ardeiul sau roșiile coapte, lămâia cu care o acrim și chiar aceste verdețuri de sezon. Ele adaugă un plus de gust și e bine să le folosim din abundență. Aveți aici o rețetă de ciorbă de pește. Nu e de post, dar poate fi o sursă de inspirație.

11. Legume la grătar. Legumele proaspete au un gust aparte chiar și fără sare. Dovleceii pot fi tare buni mai ales dacă le adăugăm câteva condimente sau verdețuri sau îi servim alături de un mujdei bun. La fel și ardeii.

12. Supa cremă de legume. În general, supele cremă sunt mai gustoase decât ciorbele atunci când omitem sarea. Din nou, cel mai bine ies dacă folosim legume proaspete.

13. Ciuperci. Ciupercile sunt sățioase și gustoase și pot fi preparate în multe feluri. Le putem praji sau le putem găti la cuptor; putem face o salată sau le putem așeza pe o pizza de post. Oricum ar fi, sunt minunate.

Fotografie de Paula pe Pexels.com

14. Pizza de post este, iarăși, o alegere foarte inspirată și delicioasă mai ales că ne oferă libertatea de a adăuga ce fel de ingrediente dorim. Eu folosesc același aluat ca la pâine și rezultatul e minunat. La fel de important e sosul de roșii și mai ales busuiocul pe care recomand să îl adăugăm în acesta. Mai departe, posibilitățile sunt, așa cum spuneam, nelimitate. Putem pune dovlecei, vinete, ardei, ciuperci, ceapă, roșii, porumb și orice ne mai trece prin cap și știm că ne place. De asemenea, la final putem adauga verdețuri proaspete, inclusiv spanacul de care vorbeam mai sus.

Acestea fiind scrise, vă doresc să fiți bine cu voi și să profitați din plin de bunătățile pe care le oferă primăvara, indiferent dacă puteți/ alegeți să țineți post.

Surse foto – Pexels.com

Hummus fără sare

Asa cum spuneam și în trecut, ador mâncarea libaneză și la fel simte și soțul meu. Preparatele libaneze au fost printre cele mai apreciate de el pe vremea când îi era foarte greu să mănânce fără sare și ne-am străduit să le avem cât mai des la masă. Cu toate acestea, unele mi-au cam dat bătăi de cap, dar, din fericire, doar temporar. În urmă cu ceva timp am reușit, în sfârșit, să fac un hummus delicios. Inițial am publicat rețeta pe blogul meu personal, în cadrul unui concurs de blogging. Acum mi-am amintit de ea și m-am hotărât să o scriu și aici, unde se potrivește mult mai bine. O recomand din tot sufletul. Hummul este delicios și, în același timp, sățios. Merge de minune cu o salată sau legume proaspete și poate fi consumat în diverse momente ale zilei, inclusiv la micul dejun.

Ingrediente:

  • 350 gr. năut
  • 4 linguri tahini (pastă de susan)
  • apă fierbinte/ supă de legume/ apa în care a fiert năutul
  • sumac
  • 1 linguriță chimion măcinat
  • piper
  • zeama de la o lămâie
  • ulei de măsline extravirgin
  • 2-3 căței de usturoi
  • pătrunjel creț, proaspăt tocat
  • muguri de pin

Mod de preparare:

Se lasă nautul în apă peste noapte, a doua zi se shimbă apa si se fierbe, de preferat într-o oală sub presiune.

Se scurge năutul de apă, se pune într-un chopper și se adaugă 4 linguri de ulei de măsline extravirgin, 1 linguriță de chimion măcinat, 1/2 linguriță sumac, zeama de la o jumătate de lămâie, 2 căței de usturoi și 3 linguri de apă fierbinte. În cazul în care folosiți supă și în funcție de concentrația acesteia, gustul va fi ușor diferit de cel al hummusului clasic. Acesta poate fi un avantaj dacă vă este greu să vă adaptați regimului alimentar fără sare.

Pentru a valorifica maxim savoarea ingredientelor, recomand, în general, folosirea unui mojar pentru usturoi. În acest caz, fiind vorba de un preparat diferit, o presă foarte bună e mai mult decât suficientă și mult mai rapidă, dar puteți pune usturoiul și direct în chopper.

În etapa următoare, după ce ați mărunțit și amestecat ingredientele cu ajutorul chopperului, adăugați apă fierbinte, câte o lingură, până când ajungeți la consistența dorită. Aceasta din urmă ține fix de preferințele fiecăruia. Mie îmi place să fie cam cum e crema de brânză de moale. Tot acum, un pas foarte important – probabil cel mai important – este acela în care gustați. Gustați și, în funcție de cum vi se pare, mai adăugați zeamă de lămâie, usturoi, piper sau chiar tahini. Știu că expresia după gust poate suna descurajant, dar vă asigur nu e. E important să ajungeți fix la gustul perfect pentru voi și n-aveți cum da greș. Singura regulă e ca, orice ați adăuga, să o faceți în cantități foarte mici. Ulterior vă puteți nota aceste cantități care sunt potrivite pentru voi și data viitoare veți economisi timp.

La final așezați preparatul pe o farfurie sau într-un bol, turnați puțin ulei de măsline deasupra și adăugați sumac și, neapărat, muguri de pin copți și pătrunjel proaspăt tocat. În ceea ce îl privește pe acesta din urmă, l-am ales pe cel creț pentru că e mult mai aromat. Desigur, dacă vă plac și alte tipuri de semințe, cum sunt cele de susan, dar nu doar ele, le puteți folosi. De asemenea, puteți să vă jucați cu culorile și gustul preparand un hummus în mai multe culori. Adăugați boia dulce sau picantă pentru un hummus roșu, puțin suc de sfeclă pentru unul roz, suc de spanac sau chiar puțin spanac fiert pentru unul verde și turmeric pentru un hummus galben.

Hummusul astfel preparat este foarte sățios se poate servi simplu, ca o gustare rapidă, dar este și mai bun dacă îl servim alături de alte preparate specifice. Nouă ne place cu aripioare picante, salată Fattoush și lipii libaneze tăiate în triunghiuri mari, unse bine cu ulei de măsline, presărate cu sumac și coapte în cuptorul încins. Toate acestea, așezate frumos pe masă, cu mare atenție la detalii, începând de la farfuriile folosite și până la șervețele vor duce experiența culinară la un alt nivel în care veți uita total că țineți un regim alimentar fără sare.

Fotografie de ANTONI SHKRABA pe Pexels.com

Sursa foto – Pexels.com

Idei de mic dejun fără sare

Săptămâna asta am primit o fotografie de la o prietenă însărcinată. Fotografia era cu micul dejun pe care l-a primit în maternitatea în care e internată. Conținea două felii de pâine, două felii subțire salam și unt. Impactul a ceea ce spun ar fi, probabil, mult mai mare dacă aș publica poza, dar nu voi face asta. Nici nu i-am cerut acordul și nici nu e obiectivul meu să scot în evidență neregulile din spitalele din România. Totuși, poza asta mi-a amintit că printre obiectivele acestui site nu se numără doar acela de a arăta că mâncarea fără sare are gust ( salamul de mai sus nici nu intră in categoria preparatelor fără sare), ci și acela de a arăta că ar putea fi servită mancare decentă și în spitale. Desigur, cu efort pe masură. Prin urmare m-am gândit să scriu aici câteva idei de mic-dejun. Fără sare, dar asta nu vă impiedică să o adăugați dacă nu aveți restricții. Nu sunt specializată în nutriție, nu vă voi prezenta combinații complicate, ci doar câteva idei care ar putea să vă ajute în cazul în care v-ați blocat atunci când ați aflat că nu mai puteți consuma sare. Viața nu se termină atunci când sarea e interzisă. Doar devine diferită iar diferit nu e sinonim cu rău.

Prin urmare, vă invit să citiți mai jos propunerile mele:

1. Piept de pui/curcan marinat și gătit la cuptor. Încep cu piesa de rezistență și cea mai bună alternativă la mezeluri. Pieptul de pui sau orice fel de carne vă place (inclusiv mușchi de porc) poate fi folosit cu succes dimineața, cu sau fără sare și este și mult mai sănătos decât mezelurile. Eu îl prepar de mai mult timp și nu am mereu aceeași rețetă, dar întotdeauna respect câteva reguli de bază. Ca ingrediente nu îmi lipsesc niciodată uleiul de măsline, oțetul balsamic (ajută la gătire; cam 2 linguri la un piept de pui) și boiaua dulce ( dă o culoare frumoasă). Mai departe mă joc cu condimentele, adaug piper sau boia iute dacă nu-l pregătesc și pentru copii și diferite ierburi aromatice, după gust sau inspirație. Mai pun usturoi întreg zdrobit și, uneori, înlocuiesc oțetul cu vin. Îl pun într-un vas acoperit sau într-o pungă și îl las să stea peste noapte. A doua zi îl scot și îl infasor bine cu sfoară pentru gătit. Aceasta din urmă a fost una dintre cele mai importante descoperiri pe care le-am făcut. Dacă folosim o astfel de sfoară atunci când gatim carnea, aceasta capătă acea consitență care seamănă cu a mezelurilor din comerț. Îl coc la foc mic (în funcție de cât timp am la dispoziție – 160 – 180 de grade ) și îl întorc de mai multe ori pentru a fi frumos și uniform rumenit și îl servim rece în sandviciuri dimineața sau la gustări. În cazul în care nu vă descurcați cu aceste instrucțiuni aproximative vă recomand să căutați orice rețetă de marinată și să eliminați sarea. Secretul e în a lăsa carnea să fie patrunsă de toate aromele și în a nu uita de sfoara pentru gătit.

2. Salata cu semințe. Când spun salată nu mă refer la a vă pregăti un bol cu salată dimineața, deși nici asta nu e exclus. Un astfel de bol cu putină branză fără sare sau orice altceva vă mai trece prin minte poate fi o variantă foarte bună de mic-dejun. Mie, în mod special, nu-mi place să aloc mult timp pregătirii mesei de dimineață și, prin urmare, nu îmi surâde această idee. Salata despre care vorbesc constă pur și simplu într-un amestec de câteva frunze proaspete și colorate peste care adăugăm semințe de dovleac, de floarea soarelui sau alte semințe care ne plac și pe care le stropim cu puțin ulei ( de măsline sau floarea soarelui) plus ,desigur, putină zeamă de lămâie sau oțet. Toate astea le punem pe o farfurie mare alături de brânză dulce, măsline fără sare, ouă sau un sandvici sau orice altceva ne mai place. Nu doar că vor da un plus de gust, ne vor încânta și vizual și ne vor face să ne dorim să mâncăm. E de retinut că există varianta foarte comodă a mix-urilor de salată la pungă, deja spalată, dar, desigur, dacă putem lua salate proaspete de la piață e si mai bine.

Fotografie de Karl Solano pe Pexels.com

3. Omletă sau ouă în orice formă. Ouăle fierte sau umplute ( folosim ficat pentru a le umple și multe verdețuri pentru a uita de sare) sau ouăle prăjite sunt suficient de gustoase și, mai ales, hrănitoare, chiar si fără sare. Omleta, în mod special, poate fi absolut delicioasă dacă suntem atenti la ingredientele pe care le folosim. Nouă ne plac mult omletele cu verdeațuri (mărar, patrunjel, ceapă verde) adăugate direct în ouă, dar si la final, peate omleta deja gatită. De asemenea, legumele proaspete și colorate sau salata de mai sus nu ar trebui să lipsească.

Fotografie de Trang Doan pe Pexels.com

4. Tartine cu zacuscă. Nu e chiar sezonul ei, având în vedere că acest articol e scris primăvara, dar dacă nu avem în casă zacuscă fară sare o putem înlocui cu o salată de vinete. E la fel de bună și o putem servi cu pâine prajită ( când prăjim pâine aproape că nici nu se mai simte faptul că n-are sare; soțul meu alegea în majoritatea timpului să o mănânce prajită).

5. Tartine cu hummus. Hummusul este delicios și sățios. Nouă ne place foarte mult, motiv pentru care, până la urmă am descoperit si cum să-l pregătesc. Găsiți aici rețeta, dar, desigur, în loc de hummus puteți folosi și alte preparate asemănătoare cum sunt fasolea bătută sau icrele.

6. Paine cu unt și gem. Nu, pâinea cu unt și cu gem nu e de dat deoparte. Mie îmi place tare mult și, în plus, e un mic dejun în care nu simțim deloc lipsa sării. Recomand în mod special gemurile și dulcețurile fără zahăr, dar, desigur, dacă nu există restricții, fiecare poate să își asculte propriile papile gustative. Apoi, un ceai aromat lângă un așa mic dejun ne va face, cu siguranță, dimineața mai frumoasă. Știu că astfel de ceaiuri, cu arome de trandafiri, scorțișoară sau tot felul de fructe, i-au îndulcit greul soțului meu pe vremea când se afla în spital și cred că pot avea același efect asupra celor mai mulți dintre noi. În felul acesta transformăm un mic dejun clasic pe care îl găsim și în multe spitale într-un adevărat moment de răsfăț și relaxare.

7. Cereale cu lapte sau iaurt. Posibil ca multe dintre cerealele procesate din comerț să aibă sare adăugată. Nu știu prea multe despre asta. Soțul meu nu le-a consumat in mod deosebit înainte de regim și nici apoi nu ne-am gândit să apelăm la acestea. Pe partea cealaltă, cerealele integrale simple se găsesc și fără sare, dar pot părea fără gust. Există însă metode prin care le putem da gust. O lingură de miere sau de dulceață fac minuni. La fel și fructele uscate – stafide, prune, goji, merișoare și multe altele. Vă puteți prepara propriul mic dejun delicios și hrănitor într-un timp foarte scurt. De asemenea, mai puteți adaugă nuci sau diverse semințe. Rezultatul va fi mult mai bun și mai sănătos decât dacă folosim mix-urile deja preparate. Eu am învațăt asta de la băiețelul meu care e fan cereale și mă uimește de fiecare dată cu combinațiile minunate pe care le face. E un deliciu să-l privești.

Fotografie de Daria Shevtsova pe Pexels.com

Poate nu-i mare lucru ce am scris mai sus, dar îmi dau seama că uneori avem tendința de a uita că faptul că nu putem adauga sare nu ne limitează chiar atât de mult alegerile. Sunt sigură că există nenumărate liste cu idei de mic dejun pe care multi dintre cei care țin un regim hiposodat nu le acceseaza din simplu motiv că nu au cuvintele „fără sare” adaugate la final. Totuși, dacă trecem de această barieră vom constata că sarea e doar un ingredient si e departe de a fi cel mai important. De asemenea, uneori uităm că detaliile fac diferenta întotdeauna. Cum am mai spus și în trecut, atunci când sarea ne lipsește, e bine să lucrăm pe alte planuri pentru a naște în noi, dincolo de foamea care oricum există, dorința de a mânca. Micul dejun poate fi colorat, atrăgându-ne si vizual, și poate fi servit în farfurii frumoase. Cana de ceai sau de cafea poate fi una cu mesaje pozitive care să ne facă să zâmbim. Mâncarea e mai bună dacă zâmbim când ne așezăm la masă.

Sursa foto – Pexels.com

Ciorbă de pește

Așa cum spuneam și la început, ciorbele nu sunt printre cele mai gustoase preparate fără sare. În mod special, ciorba de pește e destul de pretențioasă chiar și atunci când adăugăm sare, motiv pentru care această rețetă nu va fi una ușoară. Gustul, însă, e excepțional.

Ingrediente:

– 4 bucăți potrivite de pește pentru ciorbă (eu am avut crap)

– 1 carcasă + cel putin un cap de la un alt pește (eu am găsit somon)

– 1 ceapă

– 1 țelină

– 1 morcov

– 1 păstârnac

– 1 rădăcină de pătrunjel

– 2 ardei capia (sau alți ardei, dacă nu găsiți capia)

– 1 ardei iute (opțional)

– 4 roșii (sau un bulion foarte gustos)

– 4 căței de usturoi

– foi de dafin

– boia dulce și/ sau iute

– piper

– pătrunjel proaspăt

– leuștean proaspăt

– zeamă de varză/ borș / lămâie

Mod de preparare:

Se spală carcasa și capetele de peste și se pun la fiert. Se fierb foarte bine. Când sunt gata se strecoară totul si păstrăm zeama rezultată. E foarte important ca, atunci când le strecurăm, să presăm bine oasele de pește cu o lingură.

Se încinge grătarul ( e foarte ok și cel pentru plită) și se pun pe el roșiile și ardeii. Când sunt gata, le îndepărtăm coja și le tocăm cubulețe. Ardeiul iute îl putem lasa deoparte dacă nu mănâncă toată lumea picant. El poate fi adăugat direct în farfurie. E chiar mai gustos. Vă recomand să nu săriți acest pas. Legumele la grătar vor da un gust deosebit ciorbei.

Se curăță și se toacă ceapa, morcovul, țelina, păstranacul și rădăcina de pătrunjel. Se prăjesc/ înăbușesc în puțin ulei și se adaugă peste ele zeama de la carcasa de pește; se conpletează cu apă dacă este necesar.

Se lasă să fiarbă cam 10 minute. Între timp se pregătește crapul pentru ciorbă. După ce au trecut cele 10 minute, punem și peștele.

După aproximativ 20 de minute, adăugăm roșiile și ardeiul. Pestele ar trebui să fie aproape fiert. Îl verificăm și, în funcție de ce constatăm, adaugăm și usturoiul tăiat felii mari împreună cu condimentele (dafin, piper, boia) și zeama de varză sau borșul, după gust. Mai fierbem aproximativ 10-15 minute și apoi oprim focul. Adăugăm pătrunjelul și leușteanul proaspăt tăiate și așa cum spuneam mai sus, putem adauga ardei iute sau lămâie direct în farfurie. Oricum am alege, această ciorbă de pește este delicioasă.

Poftă bună!

Salată de paste

Pastele sunt bune dar, din punctul meu de vedere, sunt pretențioase chiar și când le pui sare. Totul pentru că, de fapt, nu despre paste e vorba, ci despre ceea ce punem peste sau lângă ele. Sosul de paste sau, într-o salată, celelalte ingrediente, fac diferența.

Salata despre care voi scrie acum vine la pachet cu amintiri frumoase. Pe la începutul relației noastre, mergeam împreună cu soțul meu într-un anumit restaurant. În prezent restaurantul nu mai e, dar salata asta, pe care obișnuiam să o savurăm acolo, a rămas cu noi. E și printre preferatele copiilor și îmi place și mai mult pentru că pot să o fac și cu ce am prin casă, atât timp cât respect câteva reguli simple. Pe scurt, e important ca salata să conțină: paste, ceva crocant, ceva care să-i dea volum, ceva aromat și, desigur, un fel de sos. Dacă am pus toate acestea apoi putem adauga orice altceva ne place. Eu vă prezint mai jos varianta cea mai apropiată de original, cu mențiunea că am scris cantități aproximative deoarece această salată se gustă de multe ori și are darul de a putea fi preparată pe placul tuturor prin faptul că putem adapta ingredientele și cantitățile la gusturile fiecăruia. Desigur, atunci când e cazul, putem adaugă și sare direct când o servim.

Fotografie de Klaus Nielsen pe Pexels.com

Ingrediente:

– O mână – două de farfalle sau alte paste asemănătoare fără sare – în cazul în care nu găsiți, puteți încerca să le preparați singuri; sunt multe rețete pe internet și pastele de casă sunt chiar mai gustoase;

– Frunzele de la o salată – orice fel de salată vă place; va da volum și un aspect foarte plăcut;

– Varză roșie sau albă- perfectă pentru că avem nevoie de ceva crocant în salata noastră – cam un sfert dintr-o varză mică sau după preferințe.

– Ardei gras roșu- o jumătate de ardei pentru gust și culoare;

– 5 roșii cherry tăiate în sferturi;

– Boabe de porumb – cam 100 de grame;

– Brânza fără sare – tăiată cuburi – cam 100 de grame;

– Pătrunjel proaspăt pentru aromă;

– Iaurt gras și/sau maioneza – în rețeta originală se folosea smântână, dar am descoperit că smântâna poate fi înlocuită și cu un iaurt gras – după gust, maxim o jum de pahar din fiecare.

– Piper – opțional

Mod de preparare

Se fierb pastele conform instrucțiunilor; se răcesc cu apă rece și se lasă să se scurgă într-o sită – nu foarte mult pentru că se vor usca.

Se taie celelalte ingrediente în bucăți potrivite. De obicei regula e să le tăiem în așa fel încât să și arate bine și să le și putem lua cu furculița.

Se amestecă toate ingredientele într-un castron mare. Se adaugă maioneza și/sau iaurtul după gust. Mai exact, puneți o lingură de maioneză și o lingură de iaurt, amestecați și gustați. Apoi mai puneți câte o lingura din fiecare, amestecați și gustați și tot așa până când ajungeți la gustul și textura potrivite pentru voi.

Puteți adăuga și alte ingrediente sau puteți omite din ingredientele propuse de mine, cu condiția să respectați regulile de mai sus. Salata este delicioasă în aproape orice formă. Spre exemplu, copiii mei nu mănâncă maioneza și pentru ei o fac doar cu smântână sau iaurt. Secretul consta, așa cum spuneam, în ingredientele care sunt adugate peste paste iar combinația de legume crocante și pătrunjel aromat este absolut delicioasă.

Poftă bună!

Sursa foto – Pexels.com

Masa festivă fără sare

Articolul meu vine cam în ultima clipă, dar presupun că e mai bine mai târziu decât niciodată.

pexels.com

Azi nu e despre rețete, ci despre masa de sărbători care, cu siguranță, poate fi o provocare dacă-i fără sare și, în același timp, mai poate fi și un motiv de tristețe. Așadar, pentru a diminuna aspectele neplăcute, eu cred că e bine să ținem cont de următoarele lucruri atunci când vorbim despre masa de sărbători:

1. Aspectul

Multe dintre preparatele pe care le vedem prin reclame nici măcar nu sunt comestibile. Cu toate astea, ne lasă gura apă la vederea lor. Am avut discuția asta chiar și cu copiii mei, mici, care au constatat, cu uimire, cum fotografia de pe ambalajul anumitor produse nu corespunde deloc cu conținutul. Totuși, modul în care noi reacționăm la aceste imagini arată cât de mult ele contează. Prin urmare, acum e momentul să vă întreceți pe voi înșivă la aranjarea mesei, începând cu aranjarea propriu-zisă a veselei și până la, desigur, aspectul preparatelor. Sarea nu are nicio treabă cu partea asta și nu vă va pune piedici. În cazul în care nu aveți experiență, studiați poze pe internet. Nu vă va ieși ca în ele, dar tot vă fi bine. Apelați cu încredere la verdețuri, la fructe și legume proaspete și la orice vă mai trece prin cap și e comestibil iar efectul va fi spectaculos.

2. Aroma

Aparent, pare că mâncăm doar cu gura, dar nu-i așa. Înainte ca un aliment să ajungă în gura noastră, e nevoie să treacă prin două alte filtre extrem de importante – ochii și nasul. Cum despre aspect am vorbit deja, acum e despre miros. Acordați o atentie deosebită condimentelor. Dacă aveți un preparat care arată bine și miroase bine, ați rezolvat deja mai mult de jumătate din treabă.

3. Gătiți în dublu exemplar

Risipa nu-i bună aproape niciodată. Dacă știm despre un preparat că nu ne place sub nicio formă fără sare, teoretic, ar trebui să nu-l gătim. Totuși, lucrurile se schimbă atunci când vorbim despre o masă festivă. Prin urmare, dacă pe masă voastră se află și alimente cu sare, încercați să aveți pentru fiecare un echivalent fără sare. Va ajuta mult pe plan psihic și același lucru îl recomand și în cazul băuturilor. Probabil că cei care țin regim iau și un tratament care nu le permite să consume alcool. Ar trebui să aveți un înlocuitor pentru vinul spumant care să fie consumat într-un pahar pe măsură.

4. Sosurile

Un sos bun face minuni lângă orice friptură. Un sos bun lângă o friptură fără sare e un adevărat miracol. Puteți reproduce orice rețetă de sos în varianta fără sare, atât timp cât nu înlocuiți mai mult de 20-30 % din ingrediente. Desigur, pe primul loc sunt sosurile picante. Usturoiul și ardeiul iute – dacă se poate să fie și copt, e perfect – fac minuni dacă vă plac/aveți voie să le consumați.

5. Nu uitați de marinare

Pe același principiu, diferența dintre o friptură care a fost marinată și una simplă e uriașă. Încă aveți timp, dacă nu a venit seara. Chiar și o oră contează.

6. Gustările

Gustările sățioase nu ar trebui să lipsească. Alune, semințe, fructe, toate vor ajuta atunci când vorbim despre… foame. Pentru că da, masa festivă este, cu siguranță, deosebită, dar, dincolo de orice, principalul scop al alimentelor e să ne potolească foamea. Asigurați-vă că aveți suficiente gustări, mai ales dacă nu v-ațiobișnuit încă cu mâncarea fără sare. Nu-i plăcut și nici de dorit să vă fie foame de sărbatori. Asta va duce la exacerbarea altor senzații și emoții.

Pe același principiu, în cazul în care nu aveți control asupra preparatelor care vor fi servite, e bine să aveți gustări la dumneavoastră. Da, poate că e neplăcut sau trist să plecați cu alunele fără sare în buzunar, dar va fi mult mai rău dacă veți fi nervos sau nervoasă pentru că vă e foame. Nu suntem noi când ne e foame – era și o reclamă – deci nu vă chinuiți în mod inutil, mai ales că, sub impulsul foamei, s-ar putea să fiți tentați să gustați din alimentele interzise iar asta poate fi periculos.

7. Diversitatea

Încercați să aveți cat mai multe alimente pe masă. Nu în cantitate mare, doar cât mai diverse. Acest lucru va ajuta tot pe partea de foame. Chiar și dacă nu vă plac, simplu fapt de a gusta din toate, măcar o dată, va avea un efect.

8. Piesele de rezistență – peștele si dulciurile.

Un pește de apă sărată va face minuni. Recomand să fie gătit fără sare chiar dacă există la masă și oameni care consumă sare. La fel, în cazul în care nu aveți alte restricții, dulciurile sățioase cum sunt fursecurile cu nucă sau un tort vor face, cu siguranță, masa foarte plăcută.

9. Schimbați decorul

Dacă obișnuiați să vă petreceți sărbătorile la masă și e posibil, schimbați un pic lucrurile. Trebuie să recunoaștem că e mai confortabilă canapeaua decât scaunul și puteți organiza un bufet suedez într-o altă cameră. N-are sens să vă chinuiți cu mâncarea în față dacă se poate și altfel, plus că sărbătorile nu sunt, în primul rând, despre mâncare, ci despre lucruri mai importante.

10. Răbdare

Înarmați-vă cu răbdare dacă veți avea lângă voi persoane care nu înțeleg regimul fără sare. Fiți inteligenți și nu le lăsați să vă rănească. Există, pe lume, lucruri care nu pot fi înțelese până nu sunt trăite. Pe de altă parte, dacă cei din jur exagerează, sub scuza bunelor intenții, ar fi bine să spuneți lucrurilor pe nume dar, poate, nu neapărat de sărbători. Bucurați-vă de ceea ce e bun și frumos și lăsați pe planul doi lucrurile mai puțin plăcute. Macar pentru câteva ore.

Sărbători fericite!

Sursa foto – pexels.com

Salată de crudități

Murăturile si conservele pare că se prepară doar cu sare pentru a rezista peste iarnă. Totuși, lucrurile nu stau chiar așa, iar secretul e în sterilizarea borcanelor. Știu asta de la mama mea. Eu nu m-am încumetat vreodată să fac murături fără sare, dar ea a făcut din toate pentru soțul meu și niciun borcan nu s-a stricat.

În ceea ce mă privește, am făcut, totuși, o salată de crudități. Nu știu dacă intră neapărat la categoria murături pentru că noi o consumăm foarte repede, dar știu sigur că e delicioasă chiar și fără sare. Din același motiv nu știu nici dacă, în varianta fără sare, poate fi păstrată pe timpul iernii. Puteți încerca sau puteți depozita salata în frigider.

În ceea ce privește modul de preparare și ingredientele, așa cum spuneam și pe blogul meu, din diverse motive eu nu am respectat niciodată rețeta. Vă recomand același lucru și nu pentru că ar fi ceva în neregulă cu ea, ci pentru că cel mai bun gust e acela care vă place vouă. Asta se aplică cu atât mai mult atunci când vorbim despre mâncarea fără sare. Puneți, așadar, o parte din ingrediente, amestecați bine și, după aproximativ o jumătate de oră, gustați. Repetați treaba asta până ajungeți la gustul potrivit pentru voi.

În cazul în care în familie sunt și persoane care consumă sare, împărțiți salata încă la început și adăugați și sarea. În acest caz nu prea merge să puneți sarea direct în farfurie, atunci când o consumați. Altfel se împrietenesc ingredientele dacă sunt împreună de la început.

Revenind la rețetă, o las mai jos, așa cum am primit-o și eu:

Ingrediente:

– o conopidă mare ( cam 1,5 kg)

– 1 kg. de morcovi

– 1 kg. de gogoșar (merge orice ardei roșu, dar salata e mult mai bună cu gogoșar)

– 1 țelină mare fără frunze

– 350 ml. ulei

– 350 gr. zahăr ( în caz de nevoie, poate fi înlocuit și cu miere)

– 600 ml. oțet

– piper

Mod de preparare:

Se dau pe răzătoare/chopper morcovii și țelina și se taie ardeiul și conopida în bucăți mici, dar nu foarte mici- în așa fel încât salata să poată fi consumată cu lingura/furculița.

Se amestecă și se adaugă uleiul, oțetul, zaharul, piperul și, eventual, sarea. Salata se  lasă în castronul/oala în care a fost preparată, într-un loc răcoros, până a doua zi; se amestecă din când în când. Așa cum spuneam, recomandarea mea este să nu adăugați toate aceste ingrediente la început, ci să puneți o cantitate mai mică și, de fiecare dată când amestecați, să și gustați și, eventual, să adăugați ce mai e necesar până când ajungeți la gustul dorit.

A doua zi salata se pune în borcane curate și uscate în așa fel încât legumele să fie acoperite integral de lichid. Cum spuneam, nu știu exact dacă rezistă pe timpul iernii în varianta fără sare. E mai sigur să o păstrați la frigider- exceptând, desigur, cazul în care locuiți la casă și aveți un beci foarte răcoros care poate ține loc de frigider.

Poftă bună!

Sursa foto – arhivă personală

Salată de vinete

Sunt conștientă de faptul că acest articol nu-i pentru toată lumea și, în același timp, e banal pentru unii. Aproape că nici nu-mi vine să spun că-i rețetă, din moment ce singurul lucru pe care-l facem este să adăugăm ceapă și ulei peste vinete coapte. Da, ulei simplu, de floarea soarelui.

Totuși, pentru cei care au uitat sau, pur și simplu, nu s-au gândit la asta, e important să scriu acest articol.

Salata e banală, așa cum spuneam. Are, însă, un secret care nu-i la îndemâna tuturor. Vinetele se coc pe grătar. Acela adevărat, cu cărbuni încinși sub el. Sunt atât de bune încât le putem consuma ca atare. Aroma e deosebită. Atât de deosebită încât v-aș recomanda ca, în caz că aveți ocazia de a avea acces la un grătar, chiar și doar o dată pe vară, să coaceți vinete multe și-apoi să le congelați. Nu-și pierd savoarea.

Cam același gust îl au și dacă sunt coapte pe plită, iar dacă nu se poate și nu se poate și suntem blocați într-un apartament dintr-un bloc, măcar să folosim un grătar din fontă. Altfel, la cuptor,gustul e mult inferior.

Urmează apoi atenție la detalii, ca de obicei. Dar, să vedem rețeta:

Ingrediente:

– 4-5 vinete bine coapte

– 1 ceapă

– 4 -5 linguri de ulei de floarea soarelui sau, după gust, maioneză

Preparare:

Se spală vinetele, se înțeapă cu o scobitoare sau cu vârful unui cuțit și se coc pe grătar sau pe plita bine încinsă, până se înmoaie.

Se pun într-o oală acoperită cu capac și, după ce s-au răcit suficient, se descojesc- în această etapă putem apela la o lingură de lemn – și se pun într-o sită. Se gustă fiecare vânată – unele pot fi amare – și se lasă să se scurgă bine, într-o sită. După aceea se toacă cu un cuțit din lemn.

Separat, se taie ceapa mărunt. În cazul în care veți folosi maioneză, doar amestecați vinetele cu ceapa și, apoi, cu maioneza.Cantitatea de maioneză variază în funcție de gusturi. Puneți câte o lingură, amestecați și gustați. Repetați până când ajungeți la gustul potrivit pentru voi.

În cazul în care nu folosiți maioneză, adăugați ulei, puțin câte puțin, peste vinetele coapteși apoi amestecați bine, cam ca atunci când faceți maioneză, până când vinetele își schimbă culoarea și textura. La final, amestecați vinetele cu ceapa și salata e gata. Se servește neapărat cu roșii proaspete și e delicioasă, mai ales că, în cazul în care există în familie persoane care consumă sare, aceasta poate fi adaugată foarte ușor, la final. Salata e la fel de bună și nu e nicio problemă dacă sarea nu e adăugată în timpul preparării.

Pentru un plus de savoare, puteți să adăugați în salată și ardei copți. Gustul e și mai bun.

Poftă bună!

Sursa foto – arhivă personală